O trasatura caracteristica a timpurilor noastre este imbracamintea fara distinctie de gen. “Chiar din Eden, scria Charles Winick in cartea sa, “Oameni noi: desexualizarea in viata americana”, cel mai stimulativ lucru despre fiecare sex era ca arata si miroase diferit unul fata de altul. Femeilor le plac barbatii, ai caror haine ii fac mai puternici sau mai mari… Barbatii sunt atrasi de femeile ale caror haine sugereaza liniile corpului si a caror parfum este o promisiune.  

    Traiasca asemanarea. Astazi, lumea modei nu mai striga “Traiasca deosebirea!” ci mai  degraba “Traiasca asemanarea!” De fapt, asemanarea intre barbat si femeie in ceea ce priveste parul sau hainele a devenit asa de mare incat unii oameni se amuza de faptul ca cineva ar putea sa spuna despre doi tineri care se plimba ca sunt amandoi baieti, amandoi fete, sau care din ei… 
     Winick ilustreaza asemanarea aceasta facand referire la piesa “Doamna in intuneric” in care eroul spune ca hainele doamnei sunt foarte asemanatoare cu ale lui. “Trebuie sa mergem cu acelasi costum”, spune el. Winick comenteaza: “Fiecare sex a adoptat treptat moda si trasaturile secundare externe caracteristice ale celuilalt sex, in sfertul de secol de la piesa lui Moss Hart.  Daca hainele devin prea intersexuale, vom avea nevoie ca sa existe o inscriptie EL, si EA, ca sa stim carui gen apartine fiecare. 

     Obiectivul capitolului de fata. Acest capitol examineaza conceptia filozofica ce sta in spartele modei unisex, promovata astazi si impactul acestei mode in familie, la locul de munca si la Biserica. Vom vedea care trebuie sa fie raspunsul crestin la moda unisex, si cum sa aplicam principiul biblic al distinctiei de gen in alegerea hainelor.  

     Viziunea androginului. Forta din spatele modei unisex este viziunea feminista a unei societati fara gen, cunoscuta sub numele de societate androgina. Termenul androgin combina cuvintele grecesti andros (barbat) si gyne (femeie). Expresia descrie un individ care insumeaza si caracteristicile barbatesti si cele feminine. 
     Feministii insista ca barbatii si femeile sunt esential aceeasi, cu exceptia organelor reproductive. Altii percep diferentele ca fiind doar cele culturale. Motivul pentru care fetele se joaca cu papusi iar baietii cu masinute, nu ar fi natura ci influenta sociala. Pentru a dobandi o umanitate autentica, conform conceptiei feministe, este necesar sa distrugem stereotipurile sexuale, inclusiv deosebirea de gen a hainelor. Idealul ar fi noua androginie, o noua societate in care rolurile barbatului si ale femeii sunt nediferentiate si interschimbabile. Feministii vad aceasta societate utopica, fara gen, ca un imperativ, cu scopul eliberarii femeilor din rolul lor subordonat. “Desi sunt putini cei care sustin unisexul, dupa Roland Martinson, sunt multe femei care merg pe drumul masculinizarii, crezand ca aceasta inseamna eliberare”. 
     Feministii au avut mare succes facand reclama viziunii lor revolutionare despre o societate androgina. Si aceasta nu numai referitor la haine, ci in multe alte lucruri. Allan Carlson, descrie impactul viziunii androgine in patru segmente ale societatii:    1. In anii ’80, 72% din profesionistii sanatatii mintale … descriu pe adultii sanatosi, maturi, competenti social, ca androgini.
2. Manualele scolare au absorbit revolutia feminista si au promovat idealul feminist.
3. Teologi din majoritatea denominatiunilor protestante se identifica cu androginismul. Teologul feminist Rosemary Reuther sustine puternic acest lucru in “Sexism si Cuvantul lui Dumnezeu: Spre o teologie feminista”. De multi ani de zile grupari ale Societatii de Literatura Biblica au promovat aspecte ale feminismului sau androginismului.
4. Androginismul este cap de lista acum in diferite colective de conducere ale corporatiilor si chiar in serviciile militare. 

     Infatisarea exterioara unisex. Feministii au cautat diverse cai pentru a crea societatea fara gen. De exemplu, Sandra Bem, psiholog al Universitatii Cornell, a incercat sa-si creasca copiii “fara schematisme de gen”, adica fara constiinta diferentelor de sex. Intr-un interviu cu Don Monkerud, un reporter de la revista Omni, Bem spunea ca dansa, impreuna cu sotul ei, “au incercat sa elimine stereotipurile sexuale din gospodarie, facand baie copiilor, pregatind mancarea impreuna, dandu-le jucarii fara a tine seama de sex.” 
    “La varsta de 4 ani, Jeremy, fiul lui Bem purta agrafe de par la cresa. Intr-o zi, un baiat i-a spus ca numai fetele poarte asa ceva, dar Jeremy i-a raspuns ca nu agrafele de par te fac baiat sau fata, ci numai pasarica…. In sfarsit, cu un sentiment de frustrare, el si-a dat jos pantalonii, spre a demonstra ca este baiat. Dar aceasta nu a schimbat parerea prietenului sau despre faptul ca “numai fetele poarta agrafe de par”. 
     Acest episod hazliu ilustreaza confuzia ce deriva din promovarea unei infatisari unisexuale. Feministii cred ca aceasta confuzie este o parte a pretului ce trebuie platit pentru formarea unei societati fara gen, despre care se pretinde ca favorizeaza exprimarea deplina a potentialului uman. In 1970, Diana Trilling scria in Saturday Review: “Si a merge, si a face… implica diferentieri social-sexuale intre barbati si femei in imbracaminte si  pieptanatura. Desi nu agreez o infatisare dezordonata, pe care o afiseaza muti tineri, si vad in aceasta o depreciere a respectului de sine, gasesc totusi ca infatisarea unisexuala este creata doar ca un fel de critica adusa culturii in care hainele si pieptanaturile diferentiate,  impuse nu de Dumnezeu ci de oameni, sunt considerate ca si cum ar fi realitati biologice. Asa  vad, sau cel putin, asa sper, tot ceea ce le reduce falsa separare dintre barbat si femeie este destinat sa reduca suspiciunile si ostilitatile, si asta le permite o exprimare mai deplina a potentialului lor uman.” 

     Unisexul pentru castigarea egalitatii. Presupunerea din spatele conceptiei unisex, este ca diferentierea pe genuri a hainelor sau a pieptanaturii nu este intentia lui Dumnezeu si contribuie la dominarea barbatului asupra femeii. Astfel, este important sa eliminam aceste deosebiri pentru a se ajunge la emanciparea femeii. James Laver spune: “In societatea patriarhala, cea in care barbatul era dominant, hainele barbatului si ale femeii erau foarte diferite. Dar in societatea matriarhala, in care femeia era dominanta, hainele purtate de ambele sexe devin din ce in ce mai asemanatoare”. 
     Moda unisex care a devenit populara in America in anii 60, reflecta dorinta femeilor de a dobandi egalitatea cu barbatii. In cartea Historic Costume, Katherine Lester scria despre dezvoltarea modei unisex in acea perioada: “Cu multele femei care poarta pantaloni si multi barbati care adopta pieptanaturi si haine femeiesti, moda pentru ambele sexe devine asemanatoare. Aceasta trasatura, exprimata prin cuvantul “unisex” arata spre o egalitate sexuala si economica intre barbat si femeie si spre neclaritate in ce priveste rolurile traditionale ale femeii si ale barbatului in societate.” 
     Pentru a dobandi egalitatea femeilor cu barbatii, feministii au promovat moda masculina pentru femei. “Doamna Dr. Mary Walker, imbracata cu haine barbatesti toata viata, a promovat egalitatea sexelor intemeind o colonie de femei numita “Eva fara Adam” pentru a demonstra ca anatomia unei femei este asemanatoare cu cea a unui barbat”. 
     Barbatii au adoptat de asemenea stilul feminin. In anii 60, barbatii au adoptat “hainele si pieptanaturile care erau privite ca femeiesti. Pe de o parte, acest lucru era pentru atragerea atentiei. Nu doar grupuri muzicale ca Beatles si Rolling Stones, dar si barbati in arta sau in teatru au indragit infatisarea feminina”.  
  
     Importanta distinctiei de gen. In ciuda popularitatii sale, dorinta de a elimina distinctiile de gen in haine sau in roluri, este clar condamnata de Biblie. Scriptura ne invata sa respectam deosebirile de gen in haine ca si in rolurile functionale, deoarece acestea sunt o parte din ordinea creatiunii. Nu este o distractie pentru un barbat sa se imbrace cu haine femeiesti si viceversa, deoarece Dumnezeu a hotarat ca sa fie o clara distinctie intre cele doua sexe: “Femeia sa nu poarte imbracaminte barbateasca, si barbatul sa nu se imbrace cu haine femeiesti; caci oricine face lucrurile acestea este o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau.” (Deut. 22,5).  
     Unii interpreteaza aceasta lege ca fiind indreptata contra schimbarii de sex pentru scopuri imorale. Dar multi comentatori pun la indoiala aceasta interpretare deoarece “nici o informatie istorica nu s-a gasit spre a sustine aceasta presupunere.”  Asa cum  noteaza Keil si Delitzsch, “imediata insemnatate a acestei interziceri nu este de a preveni imoralitatea, ci pentru a mentine sfintenia acelei deosebiri de sex care a fost stabilita la creatiune, si impotriva careia Israel trebuia sa nu pacatuiasca. Orice violare sau atenuare a acestei deosebiri, era nefireasca, si era o scarba pentru Dumnezeu”. Lucrul acesta se sprijina si pe contextul versetelor 9-11 din acelasi capitol, unde se interzice amestecarea diferitelor feluri de seminte sau animale, pentru a se evita confuzia, si a le pastra intacte, asa cum Dumnezeu le-a creat. 
     Biblia da o mare importanta pastrarii deosebirilor de gen, nu numai in haine, dar si in rolurile functionale. Motivul este, asa cum am aratat si mai sus, ca acesta e un lucru fundamental pentru intelegerea noastra despre cine suntem si despre ce rol vrea Dumnezeu sa indeplinim. Este o legatura profunda intre haine si situatia noastra culturala. Un costum este materializarea unui obicei (Engl. Costume este asemanator cu Custome – obicei, N.T.) si ceea ce purtam (engl. Habit) este legat de obiceiurile pe care le avem (engl. Habits). 
  
     Natura sau mediu? – Idea de a elimina deosebirile de gen in haine sau in rolurile functionale, deriva din presupunerea ca asemenea deosebiri sunt mai degraba rezultatul unor influente sociale, decat al naturii umane, adica mai degraba rezultatul comportamentului, decat biologiei. Cu alte cuvinte, deosebirile de gen ar fi doar culturale, si nu creationale. Astfel, este necesar sa modificam sau sa eliminam acei factori sociali si culturali, cum sunt hainele, care hranesc diferentele de sex in comportament cu scopul de a realiza societatea androgina. 
     Este demn de notat ca credibilitatea unei astfel de viziuni androgine atat de populare, este discreditata astazi chiar de feministi. Allan Carlson scrie: “Adevarul grav despre aceasta revolutie androgina este teoretic si stiintific fara rasunet. Cercetari facute in ultima decada au dus la concluzia ca androginismul din punct de vedere psihologic este o amagire”. Carlson sustine afirmatia de mai sus cu surse stiintifice bine documentate, incluzand numeroase articole, rapoarte si rezumate. 
     Unul din autorii citati de Carlson este Melvin Konner care ne da un vast material despre acest subiect. Desi un evolutionist convins, simpatizant al aspiratiilor feministe androgine, Konner marturiseste ca diferentele sexuale in comportament sunt mai mult biologice decat culturale. 

     Sexele sunt iremediabil diferite. Konner face o lista de 11  femei, care sunt distinsi oameni de stiinta care si-au consacrat viata pentru studiul creierului, hormonilor sau ai comportamentului uman si animal. “Fiecare din aceste femei s-au implicat in miscarea feminista, la nivelul cercetarilor lor, si fiecare din ele, fara exceptie, sunt de acord ca diferentele de sex in comportament sunt biologice”. 
     Dupa  Konner, “aceste femei au intrat intr-un balans de proportii formidabile. Ele continua sa lupte in particular si in public, pentru drepturi egale, si in acelasi timp ele descopera si raporteaza ca sexele sunt iremediabil diferite, - desi feminismul repudiaza diferentele, ramane totusi un aspect biologic foarte puternic.  
     Helen Block Lewis este poate cel mai bun exemplu de savant feminist care recunoaste ca diferentele de sex deriva mai mult din biologic decat din factorii culturali. La o conferinta a liderilor feministi de la Academia de Stiinte din 29 ianuarie 1977, Lewis spunea: “Sunt constienta ca factorul genetic determina diferentele de sex care nu pot fi supuse transformarilor, chiar daca aceste diferente promoveaza subordonarea femeii. Dar mi se pare inutil sa facem greseala  de a ignora geneticul doar pentru ca intelegerea lui a fost deformata. Eu cred totusi ca era imposibil pentru o femeie in actualul climat de inferioritate sociala, sa obtina vreun rezultat semnificativ din diferentele de sex si comportament determinate genetic… Dupa cercetarile efectuate, mi-am schimbat parerea.”  Motivul este ca, “atunci cand vorbim despre diferentele de sex, faptul ca avem XX sau XY ca fiind cea de a 23-a pereche de cromozomi, este grozav de puternic”. 
  
     Nevoia de a descoperi masculinitatea si feminitatea biblica. Este incurajator sa vedem ca unii savanti feministi recunoscut ca diferentele de gen in comportament, pe care Biblia le descrie si le prescrie ca parte din ordinea creatiunii lui Dumnezeu, deriva mai mult din biologic decat din influente sociale sau educatie. Dar nu avem nevoie sa asteptam ca savantii feministi sa ne descopere acest adevar. Mai mult ca toate, este o invatatura biblica fundamentala care a fost acceptata in istorie. Barbatii si femeile sunt, din punct de vedere biologic, psihologic si functional diferiti.  Biblia ne invata sa respectam aceste diferente. Idea de a elimina aceste deosebiri trebuie sa fie privita ca o pervertire a ordinei creatiei lui Dumnezeu. 
     Ca crestini, noi trebuie sa respingem idealul feminist incoerent, despre care Elisabeth Elliot spune ca “reduce fiinta omeneasca la un nivel singular: fara chip, fara culoare, fara sex, ca un pamant pustiit in care ordinea si supunerea sunt privite ca un blestem, unde rolurile barbatului si ale femeii sunt privite ca piese de schimb, interschimbabile, inlocuibile si ajustabile,  si unde implinirea este o chestiune de politica, legata de lucruri ca egalitate sau drepturi.” Aceasta nu este viziunea biblica despre feminitate si masculinitate, si nu este nici viziunea care a inspirat pe poeti sau literatura de-a lungul vremilor. Viziunea crestina izvoraste din felul tainic in care Dumnezeu a creat barbatul si femeia, diferit si in acelasi timp complementar. Cand acceptam aceasta viziune biblica, nu putem asimila conceptia ca feminitatea si masculinitatea sunt o problema de conditionare culturala, fiind dictate doar de o traditie.  
     Din nefericire, s-a abuzat de diferentele de gen pentru a ajunge la subjugarea femeii.  Deplangem abuzurile facute de barbati impotriva femeilor, si, sa nu uitam si de cele de femei impotriva barbatilor,  pentru ca toti au pacatuit.  Aceasta arata ca traim intr-o lume decazuta, in care pacatul a stricat diferentele armonioase de gen si relatiile pe care Dumnezeu le-a creat. Ca crestini, noi trebuie sa lucram pentru a corecta aceste nedreptati. Trebuie sa facem acest lucru, nu prin eliminarea deosebirilor de gen in haine sau in roluri,  ci prin eradicarea abuzurilor introduse si savarsite de fiinte umane decazute.  Barbatii si femeile au nevoie astazi nu de a deveni fara gen, unisex in infatisarea exterioara si comportament, ci de a redescoperi idealul biblic al feminitatii si masculinitatii. 
     Elisabeth Elliot noteaza cu clarviziune: “Oamenii umbla dupa fericire prin afirmare de sine.  Crestinul stie ca  bucuria este gasita doar in uitare de sine. ‘Daca cineva se va pierde pe sine, din cauza Mea, spunea Isus, isi va descoperi adevarata identitatea’. Adevarata libertate a femeii incepe cu o poarta stramta: supunerea, dar dupa aceasta poarta urmeaza calea unei vieti libere, in care diferentele de gen nu sunt umbrite de pacat, ci pline de lumina, inegalitatile fiind esentiale pentru chipul lui Dumnezeu, femeia ca femeie, barbatul ca barbat, nu ca doua jumatati identice si interschimbabile, ci a un intreg al chipului divin.” 

     Hainele fara gen si confuzia de identitate. Dacã te atingi de diferentele de gen, e posibil sã suporti niste consecinte. Daca tratezi masculinitatea si feminitatea, te atingi, asa cu spune C.S.Lewis, de “viata si umbrele ingrozitoare ale realitatii de dincolo de cunostinta noastra directa”. 
     In istorie, hainele au servit pentru a defini masculinitatea sau feminitatea. Am aratat in capitolul I ca hainele nu ne definesc doar identitatea (“esti ceea ce porti”), ci ne ajuta sa si dezvoltam o noua identitate (“devii ceea ce porti”). Aceasta inseamna ca atunci cand eliminam diferentele de gen in imbracaminte, ne pierdem treptat identitatea de barbat sau de femeie, si experimentam o criza a identitatii. 
     Michael Levin, profesor de filozofie la City College, New York, spune: “Exista o adanca si permanenta diferenta intre sexe si multe din nefericirile moderne vin din dorinta de a transforma pe femei in pseudo-barbati… Nimeni nu poate sa-si aleaga personalitatea.  Aceasta este o cale idioata de a o face. Noua ni s-a dat o personalitate, in mare parte, atunci cand ne-am nascut.” 
     Charles Winick, spune ca confuzia cu privire la identitate este proiectata in confuzia in imbracaminte.  “Imaginea de azi a barbatului si a femeii a devenit ajustabila, intarind confuzia dintre masculinitate si feminitate. Hainele adancesc conflictul intern si confuzia rolurilor”. 
     Este interesant de vazut ca dupa cum  femeile devin mai masculine, tot asa barbatii devin mai feminini. Rezultatul este ca unii barbati doresc sa fie curtati de femei, mai mult decat sa curteze ei insisi. Dupa Winick, “Barbatii de azi poarta haine colorate, folosesc parfumuri si bijuterii, avand tendinta de a fi curtati, mai degraba, decat de a fi initiatori ai curteniei.” 
     Cu circa un secol in urma, Ellen White a recunoscut implicatiile serioase, sociale si morale ale hainelor fara gen. In 1867 dansa spunea: “Dumnezeu a stabilit sa existe o clara deosebire intre hainele barbatilor si ale femeilor, si a considerat aceasta o problema de mare importanta, incat a dat instructiuni explicite in aceasta directie, deoarece hainele asemanatoare, purtate de ambele sexe cauzeaza confuzie si o mare crestere a nelegiuirilor”. 
  
     Confuzie in familie. Confuzia incepe in familie, cand copiii nu mai stiu cine trebuie sa poarte pantaloni, mama sau tata. Nu este nimic de ras in glumele despre cine poarta pantaloni intr-o familie americana. Probabil numai croitorii pot sa rada, deoarece se cumpara mai multi pantaloni de dama decat fuste… 
     Acum vreo 30 de ani in urma, cand moda unisex era la inceput, Eloise Curtis, producator de haine de dama, avertiza cu privire la problema confuziei din camin: “In multe familii nu mai exista o diferenta vizibila intre sexe. O femeie care isi pune pantaloni, in subconstient aduce ceva masculin in relatia ei cu copilul. Copilul nevazand decat pantaloni in jurul lui, nu poate sa stie unde termina tata si de unde incepe mama…!” 
     Confuzie la locul de munca si la Biserica.  Confuzia continua la locul de munca, unde multe femei se imbraca in hainele barbatilor si se supun la aceleasi eforturi ca si ei. Ma ingrijorez cand, de exemplu, serviciul de coletarie trimite o femeie in locul meu ca sa manevreze o mare cantitate de carti, uneori de peste 100 pachete, fiecare cantarind 20 kg… Personal cred ca este o greutate prea mare pentru o femeie ca s-o ridice si s-o deplaseze.  Cand am intrebat: “De ce nu trimiteti un barbat ca sa faca asa ceva?” mi s-a raspuns simplu: “Cand vrem o anumita slujba, ne propunem sa muncim ca barbatii”. Si pentru a demonstra acest lucru,  ele poarta aceiasi pantaloni maro si camasi purtate de barbati. Dar problema e ca femeile nu sunt barbati. Ele sunt, din punct de vedere biologic, psihologic, si fizic, diferite. Ca crestini,  suntem chemati sa respectam aceste deosebiri, stabilite de Dumnezeu la creatiune, pi sa tratam pe femei ca  femei, nu ca  barbati. 
     Confuzia este prezenta si la Biserica, unde unele femei poarta pantaloni ca si barbatii, si, nu e surprinzator,  ca unele femei doresc sa slujeasca in rolul barbatesc al “batranilor” Bisericii. Am considerat acest lucru cel putin distractiv in unele biserici din Italia pe care le-am vizitat, ca unele femei au fost ordinate ca “anziano”, si nu “anziana”, adica “batran” si nu “batrana”. 
     In limba italiana ca si in toate limbile latine, adjectivele pot fi masculine sau feminine, aceasta fiind exprimata prin terminatia cuvantului.  Din punct de vedere gramatical, adjectivul masculin “anziano” nu poate fi folosit pentru o femeie. Astfel, a da unei femei o slujba masculina, nu este numai contrar Scripturii, dar este si o contradictie de gen. Cand am intrebat: “de ce se foloseste forma masculina “anziano” pentru o femeie?”, raspunsul a fost: “Deoarece femeile vor sa slujeasca in Biserica in functia conducatoare a unui barbat, si nu subordonata ca femeie.” 
  
     Un semn de rebeliune. Toate acestea ne arata ca noi traim intr-o lume a razvratirii fata de Dumnezeu, o lume in care barbati si femei doresc sa-si gaseasca implinire asumandu-si roluri pe care Dumnezeu n-a intentionat niciodata sa le aiba.  Rezultatul acestei rebeliuni este confuzia nu doar in roluri, dar si in haine. O femeie care doreste sa slujeasca ca un barbat, se va imbraca ca un barbat, deoarece, asa cum am vazut, hainele sunt oglinda mintii. Ceea ce purtam arata cine suntem si cine dorim sa fim. Confuzia in haine duce la confuzia de gen. Multi ar dori sa stie astfel, unde se termina un barbat si de unde incepe o femeie. 
     In cartea mea “Femeia in Biserica”, am analizat acele pasaje biblice care ne invata sa respectam deosebirile dintre rolul barbatului si al femeii, atat in familie cat si in Biserica. Aceste deosebiri sunt reflectate si intarite de deosebirile in infatisarea exterioara a barbatilor si a femeilor. Crestinii trebuie sa vada in dorinta de astazi de a elimina aceste deosebiri, prin hainele fara gen, atat de populare astazi, dorinta lui Satana de a distruge ordinea si frumusetea creatiunii lui Dumnezeu.  
     Hainele unisex sunt un semn de maladie morala a societatii noastre. Winick subliniaza: "Liniile vestimentatiei tind sa fie  puternic afirmate cand moralitatea este rigida, asa cum a fost in zilele spartanilor, ale saxonilor, ale lui Cromwell si Victoria. In timpurile mai putin imorale, si mai mult nesigure si complicate, ca acelea ale lui Ludovic XIV, Eduard, anii 1920 sau cele de dupa al doilea razboi mondial, barbatii si femeile au preferat formele confuze.” 
     Confuzia sociala si morala a timpului nostru se reflecta in hainele fara gen. Aceasta caracteristica arata de ce “interesul in purtarea hainelor sexului opus creste cu rapiditate, si un mare numar de reviste (ex. Transvestia si Turnabout) sunt consacrate acestui subiect.” Travestirea a devenit mai vizibila si mai acceptabila astazi, deoarece, asa cum explica Winick, “costumele normale contin deja  foarte mult din ceea ce poarta celalalt sex. Existenta unui mare numar de oameni care doresc sa poarte hainele celuilalt sex, in timp ce fiecare sex arata ca o parodie a travestirii, sugereaza ca hainele fara gen constituie o nevoie contemporana”.  Din nefericire, constituie o nevoie a celor care, cum spune Pavel, “Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; (pentru ca ei)  au schimbat relatia fireascã  intr-una care este impotriva firii”. (Romani 1m26). 

     Raspunsul crestin. Care este raspunsul crestinismului la moda unisex, care reprezinta, daca nu o abolire a deosebirilor de gen, ceva oricum foarte apropiat de aceasta? Haideti sa analizam problema pantalonilor, de exemplu, pentru ca ei constituie cea mai vizibila adaptare in moda feminina a culturii occidentale. Trebuie sa notam ca exista astazi unele culturi, in special in orient,  in care pantalonii sunt purtati mai mult de femei decat de barbati. In trecut, de asemenea, dupa Bernard Rudofsky, mai multe femei decat barbati au purtat pantaloni. 
     In cultura vestica, secole de-a randul, pantalonii au fost ai barbatilor. Femeile au dorit sa poarte pantaloni, dar asta nu a durat prea mult.  De exemplu, in 1850, costumul de dama cu pantaloni era considerat “un simbol al dorintei femeiesti de a dobandi egalitatea cu barbatul”. Dar peste putin timp, acel costum a devenit “de dama”… 
     Astazi situatia este alta. Pantalonii au devenit un articol permanent al vestimentatiei de dama. Lucrul este stabilit printr-o lista intreaga de modele de pantaloni femeiesti: pantaloni scurti, costum cu pantalon, pantaloni largi, bermuda, blugi, etc. (in engl. 14 articole citate). In lumina acestui fapt, ar trebui ca femeile crestine sa nu poarte niciodata vreun fel de pantaloni, acasa, la o iesire cu familia, in calatorie sau in zilele friguroase de iarna? Conteaza ce fel de pantaloni poarta? 
     A spune ca n-ar trebui sa poarte nici un fel de pantaloni, ar insemna sa spunem ca pantalonii sunt pacatosi in sine, indiferent de forma lor. Daca aceasta ar fi adevarat, atunci  nimeni n-ar trebui sa-i poarte, nici barbatii. Dar problema nu sunt pantalonii, ci motivul folosirii lor. 
     O femeie poate sa poarte pantaloni grosi pe timp friguros pentru a-si proteja sanatatea, sau vara la o iesire cu familia, pentru ca sunt mai practici decat o fusta. Pe de alta parte, o femeie poate purta un anumit fel de pantaloni pentru a fi mai seductiva. Sau poate alege sa poarte pantaloni in majoritatea timpului pentru a exprima trasaturile masculine ale personalitatii sale. 
  
     Hainele in Biblie. Scopul legii din Deuteronom (22,5) care  interzice purtarea de articole ale celuilalt sex, este de a mentine deosebirile dintre sexe. Un studiu al hainelor purtate in timpurile Vechiului Testament  descopera ca era o izbitoare asemanare intre hainele barbatesti si cele femeiesti. De fapt, ambele sexe aveau doua articole de baza: o haine pe dedesubt (ebr. Kethoneth, gr. Chiton), si o haina pe deasupra (ebr. Simlah, gr. Himation). 
     Deosebirea dintre cele doua articole poate fi vazuta in Matei 5,40 unde Isus spunea: “Oricui vrea sã se judece cu tine, si sã-ti ia “chiton”, lasa-i si “himation”. Isus vorbeste despre un act de justitie. Reclamantul cere doar articolul de dedesubt (chiton), adica articolul cel mai ieftin. Totusi Isus sfatuieste ca inculpatul sa-i lase si articolul de deasupra (himation), care era cel mai scump. 

     Hainele de dedesubt si hainele de deasupra. In vremurile biblice se purta pe dedesubt o tunica lunga sau camasa. Era articolul de baza purtat de barbati si femei in fiecare zi. Vestitul Beni-hasan  a pictat aceasta imbracaminte, si o avem ca ilustratie in  Dictionarul Adventist. Ilustratia prezinta un grup de 37 palestinieni sosind in Egipt pentru a schimba cosmetice cu grau. Este probabil si vestimentatia familiei lui Abraam. Conducatorul si doi barbati dintre ei poarta camasi colorate care le acopera corpul de la umar la genunchi, lasand bratele si un umar goale. 
     Patru femei din aceeasi pictura poarta haine foarte colorate, dar asemanatoare cu ale barbatilor. Deosebirile consta in faptul ca hainele femeilor sunt putin mai lungi, ajungand pana sub genunchi. De asemenea sunt mai stranse in jurul gatului decat hainele barbatilor, acoperindu-le corpul mai mult. In plus, ele au ceva figuri colorate in rosu si albastru.  Cu alte cuvinte, femeile purtau aceleasi haine cu barbatii, dar ceva mai colorate, putin mai lungi si acoperindu-le corpul ceva mai mult. 
     Haina de deasupra era o mantie, similar cu salul modern, care inconjura corpul. Aceasta mantie era purtata in ocazii deosebite (1 Cron 12,27; 1 Sam. 15,27;  24,4.11). Ni se spune ca Tamar, sora lui Absalom “purta o haina lunga cu maneci, (engl.) caci asa se imbracau fetele imparatului cata vreme erau fecioare” (2 Sam. 13,18). Se pare ca era o haina speciala a fetelor imparatului. Mantia purpurie pe care soldatii romani i-au dat-o lui Isus era o haina purtata deasupra (Mat 27,28.31; Ioan 19,2.5). Nu exista o evidenta clara ca hainele de deasupra purtate de barbati si femei erau diferite. 
     Avand in vedere asemanarea evidenta dintre hainele barbatilor si femeilor in timpurile biblice,  se pare corect sa spunem ca interesul legii deuteronomice nu era de a condamna asemanarea in stilul vestimentatiei dintre barbati si femei, ci mai degraba de a condamna purtarea de haine care erau considerate a fi ale celuilalt sex. Diferenta dintre camasa purtata de femei si barbati era foarte mica, cel putin din perspectiva noastra, totusi era suficienta pentru a mentine o deosebire intre barbati si femei. 
  
     Cum sa aplicam principiul deosebirii de gen. Biblia nu ne spune ce fel de haine sa poarte barbatii sau femeile. Ea recunoaste ca felul vestimentatiei este dictat de climat si cultura.  Dar ceea ce Biblia ne invata este sa respectam deosebirile de gen in haine asa cum sunt ele cunoscute in cadrul oricarei culturi.  Acesta este principiul care trebuie sa ne calauzeasca in alegerea hainelor. 
     Avand in vedere intentia modei moderne de a elimina deosebirile de gen in imbracaminte, (o intentie care este o scarba inaintea lui Dumnezeu – vezi Deut. 22,5), este imperativ pentru crestini sa se intrebe, atunci cand cumpara articole de imbracaminte. “Ma ajuta acest articol sa-mi afirm identitatea de gen, sau ma apropie mai mult de celalalt sex? Daca simti ca un anumit articol nu apartine genului tau, asculta de constiinta ta: Nu-l cumpara, chiar daca este la moda sau elegant! 

     Exemplul pantalonilor de dama. Cum se aplica principiul respectarii genului, in chestiunea discutata mai inainte a pantalonilor? Trei lucruri trebuie sa avem in vedere aici. 
     Mai intai, trebuie sa ne amintim ca pana in vremea noastra in cultura vestica pantalonii au fost un articol exclusiv masculin.  Nu-mi amintesc sa fi vazut o fata cu pantaloni, cand eram copil, in Italia. In ciuda popularitatii lor,  in cultura vestica, pantalonii sunt inca vazuti ca “cea mai vizibila adaptare a hainelor barbatesti in moda feminina”. Aceasta inseamna ca pantalonii au inca o conotatie masculina, desi nu exprima o distinctie de gen. Astfel e o regula generala in tarile occidentale ca pantalonii nu vor fi purtati de femei ca haina oficiala, mai ales la Biserica. 
     In al doilea rand, exista situatii cand este mai practic pentru femeile crestine sa poarte pantaloni.  Iarna cand este frig,  la lucru in gospodarie,  la o iesire cu familia, pe bicicleta sau in sport. In asemenea situatii, pantalonii ofera mai mult confort si protectie decat fusta, fara a se primejdui principiul deosebirilor de gen.  Astfel, in asemenea situatii purtarea pantalonilor nu trebuie sa fie condamnata,  cu conditia sa fie decenti si potriviti cu ocazia respectiva. 
     In al treilea rand,  femeile trebuie sa aleaga acele tipuri de pantaloni care le ajuta sa-si afirme deosebire de gen si sa arate decent. Incercarea modei este de a face pantaloni de dama cat mai masculini posibil. De exemplu, fermoarul pantalonilor de dama este adesea adus din partea stanga, in fata, ca la pantalonii barbatesti (si alte elemente masculine). O alta tendinta este de a face pantaloni de dama foarte seducatori. De exemplu, pantaloni foarte scurti sau foarte stramti, care lasa prea putin loc imaginatiei… O femeie crestina trebuie sa se impotriveasca acestor tendinte  in alegerea felului de pantaloni si sa aleaga doar acei pantaloni care sunt modesti si feminini. Frumusetea unei femei sta nu numai in ceea ce arata, ci de asemenea si in ceea ce ascunde.  
     Astazi nu este asa de usor sa pazesti principiul biblic al diferentierii in haine, cand moda inclina sa elimine acele deosebiri. Dar a trai asa cum spune Biblia, niciodata n-a fost usor. Este esenta chemarii crestine, aceea de a nu ne conforma valorilor pervertite, stilurilor si practicilor societatii noastre hedonistice (cu valori derivate din placere), si de a fi din contra, o influenta transformatoare in lume prin puterea lui Dumnezeu.  

     Concluzie. Forta din spatele modei unisex a timpului nostru este viziunea feminista a unei noi societati fara genuri, in care hainele si rolurile barbatilor sti ale femeilor sunt nediferentiate si interschimbabile. Feministii considera aceasta societate utopica, fara genuri, ca esentiala pentru dobandirea eliberarii femeii din pozitia ei de subordonare. 
     Am vazut ca viziunea feminista a unei societati fara genuri este clar condamnata de Biblie. Scripturile ne invata sa respectam deosebirile de gen in haine ca si in roluri, deoarece ele sunt o parte din ordinea creatiei. Motivul este ca aceste diferentieri sunt fundamentale pentru intelegerea noastra a ceea ce suntem si ce rol vrea Dumnezeu sa indeplinim. 
     Ca crestini, trebuie sa fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru masculinitatea si pentru feminitatea pe care ne-a dat-o. O femeie trebuie sa fie recunoscatoare pentru ca este femeie, semnificativ diferita de barbat, si pentru pozitia pe care i-a dat-o in familie, in societate si in lume. Tot la fel, un barbat trebuie sa fie recunoscator lui Dumnezeu pentru ca este barbat, diferit de femeie, si pentru rolul pe care il are in planul lui Dumnezeu pentru familie, societate si in lume. 
     In timp ce moda de astazi este inclinata sa elimine deosebirile de gen in haine si roluri, este imperativ pentru crestini sa respecte masculinitatea si feminitatea pe care Dumnezeu le-a dat-o, chiar si prin haine.