"Dumnezeu a zis: 'Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul!' Si asa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun." Geneza 1:9-10 
  

    Privirea Sa se odihnea din nou strabatand cu drag fiecare colt al ultimei minunii infaptuite de un "a zis... si asa a fost". "Era bun..." si a treia zi debuta in aceeasi nota de incantare divina. 
    Ridica-ti ochii acum si priveste uscatul acela lipsit de orice viata, sumbru de cenusiu, si spune sincer, te incanta aceasta priveliste? Sunt convins ca nu si deja te intrebi: 'cum de El il vedea bun?' E simplu de tot, pentru ca El vedea cat de frumos avea sa gazduiasca cenusiul acesta miracolul vietii in toate culorile si miresmele sale. 
    Dragul meu, cat de departe pot vedea ochii tai, dincolo de cenusiul lucrurilor ce nu sunt inca asa cum iti doresti? Cat de usor te lasi dezamagit si dezarmat de aparenta esecului? Cand esti convins ca totul e sfarsit si vrei sa renunti... inainte a lua o hotarare ia-ti un timp sa privesti minunea care a schimbat totul in finalul celei de-a treia zile: "Sa dea pamantul verdeata... si asa a fost. Astfel a fost o seara si o dimineata..."