"In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant nici un copacel de camp si nici o iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era nici un om ca sa lucreze pamantul. Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului." Geneza 2:5-6 
  
    "Nu era nici un om ca sa lucreze pamantul"... creatiunea avea nevoie ca regele ei sa fie instaurat! Relatia omului cu natura avea sa-l apropie de ea si de Creator, pamantul cu frumusetea sa avea sa-i incante privirile si sa-i coloreze viata. Creatia a stabilit o depedenta indisolubila intre pamant si stapanul lui - omul pentru ca Dumnezeu crease un pamant pentru om si un om pentru pamant.  
    Ruperea dramatica a omului de natura si viata sa simulata in conditii create artificial intensifica procesul dezumanizarii atat de deplans astazi. Scoaterea omului din mediul caruia ii fusese destinat si izolarea lui de toate miracolele mari sau mici intalnite in viata naturii au ajutat intr-un mod covarsitor la destramarea chipului lui Dumnezeu din amintirea sa, a declansat un proces de dezumanizare in care ne lasam prinsi cu totii putin cate putin. De cand n-ai mai privit cu atentie, timp de cateva secunde, o frunza, o floare, un fluture sau o pasare? De cand nu ai mai decis sa refuzi totul in schimbul unor momente de liniste in mijlocul lucrurilor create pentru tine si pentru care tu insuti ai fost creat? Nu e o chestiune de romantism, nici de nostalgie ci de pura esenta umana in varianta originara. Vrei sa fii un om adevarat? Priveste la omul inceputului si la ceea ce i s-a oferit si cauta-ti singur secretele unei forte vitale autentice.  
    Si apoi, in mijlocul valtorii evenimentelor cotidiene, deschide-ti urechea sa auzi acelasi glas care spune: "mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii!" (Luca 10:2). Si decide in inima ta, te rog, sa fii de astazi un "om care sa lucreze pamantul"!