"Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute." Geneza 2:4 
  
    Ma incanta nota de grandios ce razbate dincolo de simplitatea unei astfel de concluzii, pur si simplu potrivite acestui final. Ma incanta concizia si forta de exprimare prin care este invesnicit raportul minunatelor lucrari ale Tatalui meu. Pentru un lucru cu adevarat mare nu mai e nevoie de multe cuvinte. Un "iata" se dovedeste a fi suficient pentru o istorie a desavarsirii. 
    Dragul meu, iti inteleg cu siguranta tristetea cautarii tale de astazi dupa un sens in toata aceasta dezordonata ramasita de istorie. Iti inteleg sentimentul de instrainare si singuratate, iti inteleg confuzia si deprimarea pentru ca tonul pe care s-ar rosti acum "iata istoria..." ar fi mai degraba ironic ori resemnat in fata unei asemenea desertaciuni. Istoria cerurilor si a pamantului nu mai este aceeasi din ziua in care au fost facute, nu mai e invesmantata in frumusetea si puritatea desavarsirii si asta te dezarmeaza uneori... dar, crede-ma, va fi! Foarte curand va fi! 
    E atat de aproape ziua cand istoria se va innoi, e aproape momentul incheierii unei istorii triste pentru a face loc cuvintelor: "Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost refacute." Si din nou ma incanta nota de grandios ce razbate dincolo de simplitatea unei astfel de concluzii, pur si simplu...